The Gang

Terifiant

Simt ceva … ciudat. O groaza inexplicabila pune stapanire pe mine. Nu e nimeni in camera in afara de mine si totusi … ochii mei incearca sa distinga nevazutul din intuneric. Privesc pe geam si stelele sclipesc in seara aceasta ca si in celelalte seri. Nimic deosebit, dar simt o privire care-mi invaluie trupul si care vede totul, chiar daca nu se poate vedea. Ceva este aici, caci groaza se mareste cu fiecare secunda care trece. Simt cum incep sa inghet de la picioare spre cap. Nu ma pot misca si o greutate mare ma apasa peste tot trupul. Doar ochii mi-i pot misca si incerc cu disperare sa disting ceva in intunericul ce devine lumina mai clara decat lumina zilei. Nu vad pe nimeni si secundele trec mai greu decat veacurile si povara de pe trup n-o mai simt. Nu mai simt nimic si incerc sa ma eliberez. Dar nu ma pot misca. Dupa un timp pe care nu-l pot defini greutatea se ridica de pe trupul meu si-mi simt din nou corpul si ma pot misca. A trecut si de data aceasta. Dar am scapat de tot sau va mai fi o data viitoare? Nu stiu. Incerc sa ma gandesc la ceva frumos si incetul cu incetul groaza-mi dispare si adorm.

            Timpul trece si uit.

            Aud pasi la usa si o pisica miauna si zgarie usa camerei. O recunosc. E pisica pe care am crescut-o, dar acum ea nu mai sta cu mine.

            Sting lumina si incerc sa adorm. Ma gandesc la pisica. Oare-si mai aduce aminte de mine ?

            Mobila scartaie si din spatele bibliotecii se aude o usa care se deschide. Mi-e frica. Stiu ca nu mai este nimeni in camera in afara se mine si incerc sa ma linistesc si sa adorm. Nu pot. Groaza ma cuprinde din nou si-mi aduc aminte. Poate doar mi se pare. Poate de data aceasta nu se va intampla. Poate daca ma gandesc la altceva senzatia o sa dispara. Poate totul se intampla doar in mintea mea. Dar groaza ma cuprinde din ce in ce mai tare. Si din nou fiinta aceea nevazuta ma priveste in toata goliciunea mea si din nou inghet de la picioare pana la cap si aceeasi greutate enorma imi apasa trupul. Ochii mei incearca si de aceasta data sa vada ceea ce nu pot vedea. Incerc sa ma eliberez, dar greutatea e mult prea mare si prea apasatoare. Timpul parca a stat. Simt ceva apropiindu-se de mine. Gheare de pisica zgarie patul chiar langa obrazul meu. Astept sa ma zgarie pe fata, atat este de aproape de mine, dar nu este nimeni si nimic.

            Dupa un timp ma eliberez. De data aceasta a atins apogeul. Si totusi, va trebui sa ma obisnuiesc sau sa incerc sa uit totul, caci nu se va mai intampla?

            Totul este atat de real si totusi nu este nimic. Sa fie doar o inchipuire ? Dar groaza este reala, povara o simt cu totul, nu ma pot misca, dar pot gandi si-mi pot privi calaul cel nevazut. Cui oare ii place sa se joace cu mine in acest fel ? Pe cine bucura groaza din ochii mei si incercarile mele zadarnice de a ma elibera ? Ce fiinte se pot face simtite, dar se pot ascunde privirii ? Pe ce taramuri traiesc ele oare si cum ajung in lumea noastra ?

            Poate ca sunt eu dintr-o lume paralela si-mi joc feste eu-lui din aceasta lume primitiva si animalica. Poate….

Visul

Petale de trandafir i-au presarat calea si parfumul lor imbatator i-a luat mintile.S-a pierdut. Pluteste alene si se gandeste aiurea. Deodata, o mana gingasa ii cuprinde gatul si-l trage intr-o parte. Nu se opune. Nu realizeaza ce se intampla in jurul lui. E intuneric si nu se distinge nimic.

            Simte o mana rece si batatorita atingandu-i fruntea si o rasuflare puturoasa ii spune : „E randul tau sa faci de garda !”

            Se trezeste si-si da seama ca trandafirii si forma gingasa care-l conducea au fost un vis. Un vis frumos, dar a simtit ca apartinea acelei lumi. E ofiter in armata interplanetara a Caii Lactee. E un serviciu oarecum sigur, caci conflicte se  gasesc mereu in acest Univers imens si intotdeauna va fi nevoie de soldati. Dar si-a promis solemn ca dupa ce se va pensiona, se va retrage pe una dintre planetele satelit ale lui Jupiter. Acolo este un taram linistit, cu verdeata multa si daca ar avea o familie, acolo i-ar placea sa locuiasca. Dar viata de soldat nu-i permite sa se casatoreasca. Ce rost ar avea ? oricum el este plecat in marea majoritate a timpului. Acasa vine doar de Sarbatori, sa-si vada parintii si fratii. Si-ar dori tare mult o familie. Dar …. Nu acum. Poate se va retrage dupa ce va lupta intr-un razboi mare. Oricum ii miroase a razboi. Poate….

            Se imbraca si-si ia in primire postul. Are timp 4 ore sa  se gandeasca cine era fiinta si unde-l conducea. Ciudat… si acum simte acel dulce parfum al trandafirilor. Pe nava oricum nu se intampla nimic neobisnuit niciodata. Mai bine se lasa prada gandurilor.

            Mergand alene pe coridoarele sectorului G6 al navei se gandea cine era femeia din vis, cand, deodata, i se paru ca o vede prin hublou. Pare ireala si pluteste in jurul navei printre asteroizi. Are parul lung care-i invaluie mijlocul subtire si ochii de o culoare ce nu poate fi definita. Parca ar fi o zana din povestile ramase de la strabuni. Il cheama. El se apropie de hublou, dar…. afara nu este nimeni. Acelasi peisaj cosmic monoton, cu mii de fragmente de asteroizi plutind fara vre-un scop anume si din cand in cand, cate un nor de praf stelar. Se indeparta dezamagit. Crezuse ca se lasase prada inchipuirii si hotari in sinea lui sa-si faca rondul fara a se mai gandi la EA.

            Dintr-o data auzi un zgomot infricosator si o lovitura puternica il arunca in cealalta parte a coridorului. Alarma tiuia ca prin vis.

            Se trezi imbatat de un parfum dulce de trandafiri. Crezu ca viseaza : camera in care se afla avea peretii vopsiti cu verde si pe acest fundal erau pictati cu migala sute de trandafiri. Mozaicul de pe jos inchipuia un mare trandafir deschis. Patul in care dormise era dintr-un lemn sculptat aidoma petalelor de trandafir. Pe masuta de langa pat vazu o cana cu apa si alaturi un vas mare, gol, care avea trandafiri pictati pe fund si pe margini. Se spala si vazu pe fundul canii petale de trandafir.

            Pe nesimtite se apropiase de el una din gazdele sale, care-i intinse un prosop brodat cu trandafiri si-i facu semn sa o urmeze.

            Totul in jurul lui parea o imensa gradina de trandafiri, ca si cum alte flori nu ar fi existat.

            Ajunse intr-o sala mare care avea intr-un capat un jilt-trandafir. Si o vazu, pe EA, cea care-i imbatase simturile cu parfumurile ei si care il chemase de atatea ori. Dar … oare este adevarat sau viseaza ?

            Nu, nu viseaza si incetul cu incetul afla ca a ajuns pe planeta Trandafir, EA este regina acestui tarm idilic si el nu este prizonier, ci, daca vrea, poate trai aici, alaturi de acesti oameni minunati, care-si dedica tot timpul cultului Trandafirului, ocrotitorul acestei planete.

            Si totusi, o intrebare nu-i lasa sufletul sa se bucure de aceste minunatii. Se duse la regina si-i ceru sa-i spunacum a ajuns el pe aceasta planeta.

            Ea ii dete raspunsul :

            - Puterea dragostei si a sufletului tau te-au adus aici. In clipele tale grele te-ai gandit la mine si ti-ai dorit sa fii aici, langa mine.

            Si el intelese ca orice muritor poate ajunge acolo unde isi doreste sa fie cu toata puterea sufletului. Si inca ceva : sufletul nu creeaza diferente intre oameni, sau intre oameni si animale, ci cugetul. Iar atunci cand iti este mai greu, lasa-te prada sufletului si totul va deveni usor de rezolvat si nici un obstacol nu va fi atat de mare incat sa nu-l poti depasi.